luni, 26 octombrie 2015

Prima carte poștală din România

                                                                        GHERASIM IOAN membru fondator
                                                                          GHERASIM ALEXANDRA membru asociat

Istoria cărţii poştale în România începe cu Legea din 31 martie 1873 şi ”Regulamentul la Legea asupra cărţilor de poştă” aprobat prin Decretul 945 din 27 aprilie/9 mai 1873. România este printre primele tări din lume care au introdus cartea poştală, mijloc expeditiv şi puţin costisitor pentru corespondenţă. Cel care a introdus în România cărţile şi mandatale poştale a fost Gheorghe Ion Lahovari (1838-1909), în calitate de director general al Poştelor şi Telegrafelor, inginer român, membru de onoare al Academiei Române, unul dintre fondatorii Societaţii Române de Geografie.

Fabrica de Timbre a executat cărţile poştale deschise, pentru interiorul ţării, iar din 1879 și pentru externe. Prima carte poştală tipărită intr-un tiraj de 41.500 exemplare a circulat începând cu data de 1-13 iunie 1873.



Se presupune că prima carte poştală ar fi plecat din Iaşi către Odessa, deşi în registrele – protocoalele de la oficiile poştale nu este trecută nici ora de primire nici de expediere; problema s-ar rezolva dacă s-ar putea cunoaşte orarul şi destinaţia poştalioanelor cu efectele poştale expediate.
Taxa de 5 bani tipărită pe CP sub formă de marcă era tarif unic pentru întreaga ţară şi cuprindea transportul şi distribuirea la domiciliu; CP duble cu răspuns plătit se socoteau ca două cărţi şi se plăteau cu 10 bani.

CP puteau fi expediate şi recomandat ca şi scrisorile cu taxarea suplimentară prin mărci adezive aplicate în stanga jos care se anulau cu ştampila „RECOM”  v. FILATELIA nr.3-1973.  CP au tipărite în relief mărci octogonale cu cifra valorii mare, în mijloc. CP 1 are titlul CARTA DE POSTA în linii simple rotunjite cu un subtitlu pe două rânduri; cartonul alb are 140 – 90 mm; În stânga stema tip I are marginile laterale paralele, lată de 20 mm. În dreapta marca 19 x 22 mm cu cifra 5 în relief albă; text negru cu litera ”D” tip mare caligrafiată în capul primului dintre cele patru rânduri ale adresei. Jos sunt cinci OBSERVATII; ornament tip a.

CP pe care o prezentăm pusă in circulaţie în 1/13 iunie 1873 a plecat din  Bucureşti la Iaşi; imediat ne atrage privirea o eroare majoră la stemă, draperia din stânga care este decupată. Presupunem că aceasta CP, dealtfel o piesa foarte  interesantă pentru istoria poştală si filatelică este prima circulată în România, fiind trimisă în prima zi a emisiunii, între colecţionari sau / şi negustori filatelici din Bucureşti şi Iaşi.
Cartea poştală este adresată lui M.Schwarzfeld căruia i se solicită  o cantitate enormă de timbre CAP DE BOUR şi alte mii de clasice romaneşti; suntem la 11 ani de la retragerea de pe piaţă a mărcilor CAP DE BOUR şi cererea de 100 bucăţi din acestea naşte o legitimă întrebare: de unde atât de multe? În ”Monografia mărcilor poştale româneşti”,vol I – K.Dragomir şi în ”Primele mărci poştale romăneşti” – Val Tebeica avem date despre punerea în circulaţie, retragerea şi casarea lor; la casarea mărcilor sunt multe neclarităţi, poveşti cu poştalionul răsturnat cu timbrele care ar fi trebuit distruse sau alta, am primit şi eu cateva, fiind neamuri.



Se pare că o parte din mărcile poştale nu au fost distruse şi au reintrat în circuitul filatelic prin aceşti comercianţi ceea ce ar fi din punctul meu de vedere mult mai bine; sau ar putea fi colecţionari care să dețină un număr important din aceste mărci dar numai obliterate pentru că din registrele – protocoalele de expediţie de la oficiile poştale din Moldova nu prea se vede că au fost vandute mărci neobliterate pentru colecţie ci numai pentru francare; dar mai există şi varianta ca destinatarul CP să fie implicat în realizarea unor copii0.

”La sfârşitul secolului al XIX-lea era o adevărata modă realizarea unor copii fidele ale mărcilor poştale rare, scoase de mult timp din circulaţie. În ItaliaFranţa sau Anglia existau ateliere unde se realizau matriţele respectivelor mărci poştale, iar timbrele obţinute erau vândute ca atare. Contrafacerile de acest tip au apărut în urma cererii de pe piaţa filatelică, fiind folosite pentru întregirea colecţiilor filateliştilor care doreau să deţină toate mărcile poştale existente. De regulă, aceste mărci sunt uşor de recunoscut din cauza diferenţei de calitate dintre hârtia pe care era tipărit originalul şi cea pe care se realiza copia, a cernelurilor cu care erau realizate şi a desenului care nu era identic cu emisiunea oficială”; sigur mai pot fi şi alte variante.

Foarte interesant este că expeditorul nu face nici o referire la noul produs poştal, probabil corespondenţa  pe care a primit-o din alte ţări a venit pe scrisori şi pe cărţi poştale; din mesaj se vede că avea relaţii la Birmingham. Mai menţionăm  că valoarea documentară pentru aceasta carte poştală este mult mai mare decât cea comercială.


Închei prin a remarca caligrafia deosebită, atrăgătoare, scrisul vechi cu litere mici şi citeţ dar las plăcerea cititorilor  să intre direct în lumea filateliştilor din acea epocă şi apoi, sper să puteţi spune, ”de asta-i frumoasă filatelia!”

Bibliografie:

1. http://www.fabricadetimbre.ro/content/prezentare

2. https://brailaveche.wordpress.com/marco-klein/

3.http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-10-29/creatorul-francmasoneriei-romanesti-falsificator-de-marci-postale.html

4. CMPR – 1974 ,Kiriac Dragomir

5. Primele marci postale romanesti – Val Tebeica


HAPPY END FERICIT
În acest an, 2015, dl. Emanoil Alexandru Savoiu a pus în vânzare CATALOGUL SPECIALIZAT 1870 – 1927 ROMANIAN POSTAL STATIONARY; prin intermediul ebay.com, dl E.Savoiu a avut  amabilitatea să-mi trimită câteva scanuri din acest catalog. Din pagina anexata devine clar că   presupunerea că această carte poștală este prima circulata în România, a devenit certitudine: avem prima carte poștală din România, circulată în prima zi a emisiunii. Parfum de epoca cu o tematică predestinată. Aș vrea tare mult să cred că expeditorul a pus pe hârtie mesajul de pe cartea poștală la celebra Capșa sau Hanul lui Manuc, poate Carul cu bere, dar cine stie !


Autori: 
GHERASIM IOAN membru fondator                          (nelugherasim@yahoo.com)
GHERASIM ALEXANDRA membru asociat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu